„Rechizite bancare”, „rechizite ale companiei” – o economie absurdă, cu un sistem financiar-bancar aberant, are nevoie de o terminologie pe măsură

Să fie oare incapacitatea băncilor moldovenești de a ține piept așa-ziselor „atacuri raider” cauzată și de persistența în eroare pe care-o manifestă lucrătorii din sistemul bancar atunci când utilizează limba română?!

Să fie oare starea dezastruoasă a întregii economii moldovenești rezultatul și al improvizărilor „lingvistice” la care recurg și companiile private, și cele de stat, și guvernul, și parlamentul, și autoritățile locale, și afaceriștii (ceilalți) de tot soiul, atunci când vorbesc de:

• „rechizitele firmei”, „rechizitele companiei” – în majoritatea absolută a contractelor moldovenești;
• „rechizite bancare”, „rechizitele contului” – în contracte și alte documente;
• „rechizitele antetului” – expresie întâlnită doar în legi emise de Parlamentul moldovenesc!;
• „rechizite de acces” – cum le zic „numelui de utilizator” și „parolei” Moldtelecomul și Banca Națională.

Poate tranzacțiile bancare nu conțin nimic măreț, ca să poată fi făcute cu o atitudine respectuoasă și față de limbă, (la fel și relațiile comerciale dintre companii), însă economia țării trebuie abordată solemn – prin fixarea de către mânuitorii ei a unor țeluri înalte, și prin urmare – o atenție deosebită trebuie acordată și exprimării respectivei solemnități.

O atenție deosebită trebuie acordată și limbii!

Căci lucrurile au rămas la fel de când anticul Aristofan scria în „Broaştele” despre gândurile mărețe care au nevoie de o exprimare pe măsură.

Însă asta doar în cazul în care guvernarea tinde spre ceva înalt! Ca bunăstarea cetățenilor, de pildă...

Dar să revenim micimea noastră!

În limba română nu există noțiunea „rechizite bancare”. Nici „rechizite ale firmei”, nici „rechizite ale contului”.

Singurul sens pe care îl are în limba română cuvântul „rechizite” este cel de „materiale pentru scris necesare unui școlar, într-un birou etc.” – „rechizite școlare”, „rechizite de birou”.

De unde s-au luat „rechizite bancare” şi „rechizite ale firmei”, nu e greu de intuit.

În limba rusă cuvântul „реквизит”, pe lângă sensul primar – „totalitatea accesoriilor cu care se montează o piesă de teatru sau un film” (în română „recuzită”), are şi unul secundar: „реквизиты” – „totalitatea datelor obligatorii, stabilite prin lege, necesare pentru înregistrarea oficială a documentelor”.

Iar deoarece moldovenii (cei cu republică aparte) au o deosebită capacitate de a-și ignora propria limbă, rusescul „реквизиты”, cu al doilea său sens, s-a încetățenit cu succes în terminologia economico-financiară moldovenească. Probabil și din cauza predominării elementului rusofon în această sferă începând cu anii '90.

Deși ridicolă în sine, această „adopție” moldovenească are și o poantă – însuși termenul care a fost considerat potrivit pentru traducerea rusescului „реквизиты”.

Traducerea lui „реквизиты” în română este „recuzite”. Nicidecum „rechizite”!

Și chiar dacă românescul „recuzite” nu are sensul secundar al lui „реквизиты”, o eventuală traducere a acestuia s-ar face tot prin „recuzite”, deoarece formele rusești coincid în ambele cazuri – și în cel care se referă la recuzită, și în cel referitor la documente.

Moldovenii însă au optat pentru „rechizite”! După ureche!

Noroc că există „rechizite”!

De n-ar fi fost, poate ar fi căutat traducerea corectă.

Sau, mai probabil, ar fi recurs la preluarea întocmai a cuvântului rusesc: „recvizite”!

(Cum se întâmplă cu „Stavcéni”, formă stâlcită – folosită de mulți moldoveni – a lui „Ставчены”, denumirea rusească a satului Stăuceni din preajma Chișinăului.)

Prostia, pe bună dreptate, nu are margini!

Bine, dar cum rămâne cu „documentele” moldovenilor?

Anume aici e toată „frumusețea” acestei situații.

Pe cât de caraghios au întors-o moldovenii – toți, și cei școliți, pe atât de simplă este soluția.

Numărul contului bancar, denumirea băncii, adresa acesteia și codul băncii sunt „date bancare”!

Codul fiscal, codul TVA, forma de organizare, adresa (sediul), activitățile și alte date de identificare a companiei, de rând cu denumirea ei și numele administratorului sau directorului sunt „date fiscale”! Sau „date de identificare”! Sau „date de identificare fiscală”!

Exemplu:

Date fiscale (sau de identificare)	Date bancare	Date fiscale şi bancare
Nu „rechizitele companiei”	Nu „rechizite bancare”	Nu „rechizitele firmei și rechizitele bancare”
COMPANIAX SRL str. Oarecare, nr. 2, or. Chișinău cod fiscal: 123456789012 cod TVA: 87654321 Administrator/Director: C. Ineva	cont bancar: 2220O0111 banca: BC Banca Cutare SA, (filiala Y) cod bancă: BBBBMD2ZXXX	COMPANIAX SRL str. Oarecare, nr. 2, or. Chișinău cod fiscal: 123456789012 cod TVA: 87654321 Administrator/Director: C. Ineva cont bancar: 2220O0111 banca: BC Banca Cutare SA, (filiala Y) cod bancă: BBBBMD2ZXXX

Cum rămâne, țară de juriști și economiști? Ne prostim în continuare?!

Max Ciudin, 18 iunie 2013, moldovnim.blogspot.com