„Se merită.” „Nu se merită”. „Se merită.” Nu!

Despre epidemicul „a se merita” și forma lui cea mai folosită „se merită”, s-a scris mult. Dincolo de Prut. Acolo unde acest „se merită” a apărut, unde face ravagii și de unde continuă să fie preluat masiv – probabil și din cauza influenței rusescului „того не стоит” – de cei de aici. Din Transprutia noastră cisnistreană. Unde se scrie puțin, se citește puțin și unde literații locali se mulțumesc să se bălăcească relaxați în mocirla ne-dorinței depășirii propriei condiții, de rând cu simplii agramați.

Un astfel de literat, consacrat, pe nume Ion Hadârcă, ales deputat pe lista PL, a închegat (aproape) următoarea frază la microfonul Parlamentului: „...am vrut să dau o replică, dar nu cred că se merită să cobor până la plintusul (!)... ceva mai înainte.”

(video: publika.md)

Lăsând la o parte (cu greu) limita de „coborâre” pe care și-a fixat-o deputatul – cea a plintei (nu „plintus”, rus. плинтус!), mai fac două precizări în privința-i, după care revin la „se merită”:

1. I-am zis „literat” fiindcă a scris.
2. I-am zis „consacrat” fiindcă alții ca el (literați ca el) i-au inclus creația în programul școlar.

În rest – nu merită.

Dicționarele menționează doar forma „a merita”, care dă „merită”/„nu merită” la persoana a III-a.

Poți (ca subiect) merita ceva, sau ceva (cineva) poate să merite o atitudine din partea ta (ca subiect). Sau a lor, sau a ei, sau a noastră. Și atât.

Obiectul (ceva-ul) nu se poate merita singur.

Exemple corecte:

• „Meriți o notă mai bună.”
• „Cartea merită să fie citită.”
• „Acea echipă nu merita să câștige trofeul.”
• „Sugestia ei merită atenție.”
• „De va ploua cum se prognozează, nu merită să mergem în excursie.”
• „Oare a meritat efortul ce l-au depus?”

Exemple greșite:

• „Cartea se merită să fie citită.”
• „De va ploua cum se prognozează, nu se merită să mergem în excursie.”
• „Oare s-a meritat efortul ce l-au depus?”

Și ultima: deși verbul „a se merita” nu există, iar „se merită” este o construcție eronată, există totuși o situație când forma „se merită” (însă tot a verbului „a merita”), este corectă: atunci când se face referire la o relație reciprocă dintre două persoane.

„El o merită pe ea. Ea îl merită pe el. Ei se merită (unul pe altul).”

Ceea ce vă doresc tuturor.

Merită!