„Cu barba” lui Corman

Revenit recent din țara aceleiași limbi, vorbitorul (declarat) de română Igor Corman, proaspătul încă președinte al Parlamentului moldovenesc, vorbind în cadrul unei conferințe de presă despre (ne)ratificarea Tratatului între R. Moldova și România privind regimul frontierei, a numit acest subiect „subiect cu barbă”.

„Moldțăl, Mol’țel, Moldsel, Moldsăl”! „Oo-răngi” și „Unităă”!

De s-ar face un top al companiilor celor mai absorbite de propria percepție, ruptă total de cea pe care o au clienții, partenerii sau concurența, Moldcell ar fi fără îndoială pe primul loc.

Cel („Sel!”) puțin în privința pronunțării denumirii „Moldcell”!

De 13 ani asistăm la o situație deja deloc amuzantă, deja demult absurdă:

„Cumătrism” – cuvânt rusesc!

Neatestat de nici un dicționar, (nerecunoscut oficial nici de oficialii „cumătri”!), „cumătrismul” face totuși ravagii în Moldova. În cea ocupată. De limba rusă.

„Кумовство” este cuvântul rusesc din care, printr-o logică numai de moldoveni înțeleasă, a rezultat – neaoșul la prima vedere – „cumătrism”.

Impresia că termenii românești „cumătru”, „cumătrie” ar sta la originea lui „cumătrism”, este greșită.

„Rechizite bancare”, „rechizite ale companiei” – o economie absurdă, cu un sistem financiar-bancar aberant, are nevoie de o terminologie pe măsură

Să fie oare incapacitatea băncilor moldovenești de a ține piept așa-ziselor „atacuri raider” cauzată și de persistența în eroare pe care-o manifestă lucrătorii din sistemul bancar atunci când utilizează limba română?!

Să fie oare starea dezastruoasă a întregii economii moldovenești rezultatul și al improvizărilor „lingvistice” la care recurg și companiile private, și cele de stat, și guvernul, și parlamentul, și autoritățile locale, și afaceriștii (ceilalți) de tot soiul, atunci când vorbesc de:

„Atac raider” – mai „moldovenește” nu se poate!

Ce e un „atac”, știm.

Dar ce e „raider”?

Și cum ajunge un „atac” să fie „raider”?

„Castravete” sau „pepene”?

De fiecare dată când unii așa-ziși „apărători” ai așa-zisei „limbi moldovenești” invocă „latinizarea forțată” a limbii române, prin „impunerea sistematică” în româna literară a cuvintelor de origine latină în detrimentul celor de origine slavă, îmi amintesc de Cucumis sativus.

„Se merită.” „Nu se merită”. „Se merită.” Nu!

Despre epidemicul „a se merita” și forma lui cea mai folosită „se merită”, s-a scris mult. Dincolo de Prut. Acolo unde acest „se merită” a apărut, unde face ravagii și de unde continuă să fie preluat masiv – probabil și din cauza influenței rusescului „того не стоит” – de cei de aici. Din Transprutia noastră cisnistreană. Unde se scrie puțin, se citește puțin și unde literații locali se mulțumesc să se bălăcească relaxați în mocirla ne-dorinței depășirii propriei condiții, de rând cu simplii agramați.

Un astfel de literat, consacrat, pe nume Ion Hadârcă, ales deputat pe lista PL, a închegat (aproape) următoarea frază la microfonul Parlamentului: „...am vrut să dau o replică, dar nu cred că se merită să cobor până la plintusul (!)... ceva mai înainte.”

Moldovan, moldovani, moldovănesc, moldovănește

Cum e corect: „moldovean” sau „moldovan”?

Se scrie și se pronunță corect „moldovean”.

Forma „moldovan” poate fi utilizată în vorbire, dar niciodată în scris.

(Numele de persoană „Moldovanu”, nefiind un substantiv comun, nu e o excepție de la regulă, la scrierea lui – în cazul tuturor numelor proprii – ținându-se cont întâi de toate de considerente tradițional-istorice.)

Comentariu:

După ce acum un an deputatul PCRM Iurie Muntean își etala în public garderoba „moldovană”, azi i-a venit rândul și lui Ivan Muntean – frate-su – să se dea drept „moldovan”.