„Moldțăl, Mol’țel, Moldsel, Moldsăl”! „Oo-răngi” și „Unităă”!

De s-ar face un top al companiilor celor mai absorbite de propria percepție, ruptă total de cea pe care o au clienții, partenerii sau concurența, Moldcell ar fi fără îndoială pe primul loc.

Cel („Sel!”) puțin în privința pronunțării denumirii „Moldcell”!

De 13 ani asistăm la o situație deja deloc amuzantă, deja demult absurdă:

- deprinși din școală să citească așa cum se scrie (convenționala „scriere fonetică” a limbii române), moldovenii citesc și pronunță denumirea „Moldcell” cât se poate de firesc – „mold-cel”;

- ÎM Moldcell SA însă consideră potrivite pentru limba (organul) și urechea moldoveanului, variantele „Moldțăl, Mol’țel, Moldsel, Moldsăl”. Variante oficiale, prezente în toate campaniile publicitare.

Ce are „fasolea” moldovenească cu acest atât de nefiresc pentru limba română „Moldsel”?!

O explicație pe care sporadic o încearcă reprezentanții companiei e că „cell”-ul din denumire este de fapt englezescul „cell” (pronunțat aproximativ „săl”), prescurtarea lui „cellular phone”.

Trăind într-o lume tehnologic „anglofonă”, am putea desigur omite existența românescului, derivat din engleză, „celular, telefon celular”. („Moldcell” – „telefon celular moldovenesc”?!!)

Numai că problema pronunțării denumirii „Moldcell” nu e „ce”-ul pe care cei de la Moldcell îl vor „se”.

„Mersi”-ul, preluat ca atare din franceză („merci”), sau nemțescul „Mercedes”, pronunțat aproape ca în limba originară „merțedes”, dar și adaptat local „mercedes”, sunt doar două exemple că limba română reușește să-și însușească termeni străini pornind nu doar de la propriile reguli, dar și ținând cont de pronunțarea originară.

Sau cuvintele „comerț” și „comercial”, care ne par astăzi cât se poate de firești.

Problema lui „Moldcell” cu „se” e dificultatea cu care un vorbitor de română pronunță succesiunea de sunete „ldse”.

O imposibilitate chiar, din moment ce nu există niciun cuvânt în limba moldovenilor care să conțină această succesiune de sunete.

Sau deja nu mai există – „Moldselhoztehnica” rămânând în trecutul sovietic.

Formele „Moldțăl”, „Mol’țel”, „Moldsel” și „Moldsăl”, promovate cu atâta încăpățânare de Moldcell, obligă vorbitorii, cum se observă în toate materialele lor video, dar și în discursurile oficialilor companiei, să depună un efort vizibil pentru a pronunța termenul dat ca un tot întreg.

Lucru imposibil chiar teoretic – secolele de formare a limbii neputând fi înfrânte de obstinația neserioasă a unui oarecare (neserios) grup!

„Moldțăl”, „Mol’țel”, „Moldsel”, și „Moldsăl” se pronunță invariabil cu o pauză evidentă între cele două silabe, ca două cuvinte.

Exact cum se întâmplă și cu „mold-cel”, care tot forțează vorbirea, pronunțat și el din același considerent ca două cuvinte separate.

Căci la fel, cuvinte care să conțină „ldce” nu există în limba română.

De aici și forma populară cea mai des întâlnită (auzită) atunci când vine vorba de Moldcell: „molcel”. Similar cu „purcel”, „isoscel”, „Marcel” etc.

Putem doar presupune de ce fondatorii Moldcell-ului n-au permis „localizarea” pronunțării acestei denumiri încropite la fel ca similarele „Azercell”, „Geocell”, „Kcell” din turcescul „Turkcell”: de la o puțin probabilă dorință de a evita – ne-poziționându-se ca o companie orientată spre clienții de vârstă școlară și preșcolară – să-și asocieze numele cu copilăreștile în fond construcții românești „gândăcel”, „bobocel”, „copăcel”, „ghiocel”, „dovlecel”, „șoricel”, „vornicel”, dar și „molceluș”; până la mai plauzibila politică a companiei-mamă, la vremea respectivă Turkcell İletişim Hizmetleri A.Ş., de folosire a unui șablon pentru denumirea companiilor-fiice, indiferent de țara în care activează acestea.

Oricare ar fi fost motivul, soluția „Moldcell” cu „se”, (dar chiar și „Moldcell” cu „ce”), a fost una greșită din start.

O analiză din perspectiva corespunderii denumirii preconizatei companii (a preconizatului produs) cu realitatea (lingvistică) a noii piețe care era în 2000 Republica Moldova, nu s-a făcut.

Scăpare cu atât mai rușinoasă, cu cât odată cu rebranding-ul din 2010, impus de noul deținător al pachetului majoritar de acțiuni, TeliaSonera AB, s-ar fi putut putut umbla și la denumire. Mai ales că „Turkcell” a rămas neatins de schimbarea „violetă”.

Grupul TeliaSonera

Probabil doar un calcul privind eventualele beneficii pe care le-ar aduce corectarea ortoepică, fonetică și stilistică a denumirii produsului „Moldcell”, ar putea convinge patronii suedezo-fino-turci să remedieze acest defect major de imagine.

Până atunci însă, nu ne rămâne decât să constatăm, parafrazându-le unul din ultimele sloganuri:
„Moldcell – născut aiurea!” (în afara Moldovei și anapoda).

***

„Oo-răngi”!

Deși în cazul primului (cronologic și numeric) furnizor de telefonie mobilă din Moldova, discrepanța dintre pronunțarea „oficială” și cea „populară” a denumirii „Orange” este considerabil mai mică decât în cazul „Moldcell”, există totuși un număr considerabil de moldoveni care nu „respectă” varianta „conformă”.

Cea mai întâlnită abatere este „Órănj”, rezultată în egală măsură din rusescul „Орэндж” („Orăndj”) – în rusă neexistând sunetele „ge/gi”, dar și din contaminarea românescului „oranj” cu pronunțarea englezească a lui „orange” – „a”-ul fiind înlocuit de „ă”, accentul mutându-se de pe „a” (silaba a 2-a) pe „o” (silaba 1-a).

Comparabil cu situația cititului englezește „Moldcell”, și cazul „Orange” rămâne o curiozitate. Din cauza ignorării fățișe de către responsabilii companiei a încetățenitului demult în limba română termen „oranj” și optării pentru cuvântul englezesc „orange”, dată fiind pronunțarea acestei denumiri în limba franceză în manieră aproape românească – „oranj”.

Or, din momentul apariției sale în 1999, ca Voxtel, compania moldovenească a rămas în proprietatea francezilor, Orange SA Moldova fiind deținută de Orange (fosta France Télécom).

O eventuală justificare a pronunției englezești pornind de la originea britanică a mărcii franceze, nu convinge, deoarece la momentul transformării lui Voxtel în Orange (aprilie 2007), acesta era deja asociat cu Franța.

Singura explicație viabilă pare să fie preluarea orbească a modului în care se pronunță denumirea „Orange” în România, unde locala S.C. Orange România S.A. este și ea deținută de grupul francez. Dar și așa, fiind vorba la fel de limba română, este cel puțin stranie această „sete” de anglicizare.

Stranie – în contextul nu doar al pronunției franceze, dar și a celei spaniole.

Totuși, în comparație cu dificilul de pronunțat „Moldsel”, „Oo-răngi” pare mai românesc, chiar moldovenesc în particular dacă e să ne gândim la „crăngi”!

***

Despre Unité

Produsului său Unité, Moldtelecom SA îi zice „Unité”, la fel ca majoritatea utilizatorilor acestei rețele.

Există însă și moldoveni a căror rostire este influențată de forma rusească „Унитэ” - „Unită”, cu accentul pe „ă”.

Unité în acest sens este singurul din cei trei concurenți prezenți pe piața moldovenească de telefonie mobilă, care are variante „oficiale” diferite în limba română și cea rusă pentru denumirea proprie.

Însă spre deosebire de varianta rusească a „Unité”, cea românească este pătrunsă de un nefiresc, de o stridență chiar, cauzate de absența atât în vorbire cât și în scriere a formei date (cu accent pe „e”), dar și de existența unui cuvânt apropiat, ca formă și sens – „unite” (cu accentul pe „i”).

Se pare că anume aceasta a și fost intenția creatorilor „Unité” – de a sugera capacitatea de „a uni” a serviciilor oferite de acesta, însă rezultatul obținut mai are nevoie de șlefuire.

***

Privite în ansamblu, cele trei companii, cele trei produse par, în cel mai direct sens, importate.

Niciunul nu are o sonoritate specifică limbii române. Niciunul nu derivă (poate doar „Unité”, stângaci) din vreo calitate a produsului, și niciunul nu crează vreo asociere cu ceva pe înțelesul oricărui moldovean.

Fără a-i regreta transformarea în Orange, Voxtel era totuși, din această perspectivă, într-o poziție mai avantajoasă decât actualii Orange, Moldcell şi Unité. Ca și dubiosul (ca „afacere”) Eventis, de altfel.

„Globalizarea” (firească sau artificială) de care ne-am pomenit cuprinși în mai toate aspectele vieții, nu este și nici nu poate fi folosită ca scuză pentru lipsa de judecată a celor (directori) care continuă să stăruie cu încăpățânare în prostiile „Moldțăl” („Mol’țel”, „Moldsel”, „Moldsăl”), „Oo-răngi” și (cu rezerva corespunzătoare) „Unité”.

Lucrurile toate, inclusiv și globalizarea, se pot face cu cap!

Soluții?!!

Dacă Moldcell nu are capacități interne, ar putea importa chiar denumirea suedeză „Telia”, sau cea finlandeză „Sonera”, sau chiar pe ambele!

Dacă Orange se teme de cuvântul local „oranj”, n-are decât să declare că-l pronunță în franceză! Măcar ceva să amintească că suntem membri ai Francofoniei!

Moldtelecom-ul (cu tot cu Unité) așteaptă să fie vândut. Să așteptăm și noi... o altă denumire!

Alte trei denumiri!

Sau alte companii?!!

Max Ciudin, 2 iulie 2013, moldovnim.blogspot.com