„Cu barba” lui Corman

Revenit recent din țara aceleiași limbi, vorbitorul (declarat) de română Igor Corman, proaspătul încă președinte al Parlamentului moldovenesc, vorbind în cadrul unei conferințe de presă despre (ne)ratificarea Tratatului între R. Moldova și România privind regimul frontierei, a numit acest subiect „subiect cu barbă”.

(video: privesc.eu)

Că vorbele rostite dincoace și dincolo de Prut sunt aceleași, o înțeleg până și idioții (și Marian Lupu), însă conotațiile pe care le atribuie unor cuvinte și expresii toți politicienii moldoveni (toți moldovenii ex-sovietici) diferă fundamental de sensurile date de politicienii (de oamenii) din România acelorași cuvinte.

De ce fundamental?!

Deoarece dincolo de Prut, expresii de genul „subiect cu barbă” ale celor de dincoace de Prut, din Moldova ex-sovietică, pot fi înțelese doar cunoscând dedesubturile limbii ruse, limbă cu fundament diferit de cel al românei. Dar anume dedesubturile: limbajul argotic, limbajul familiar.

Termenul rusesc бородатый („bărbos”), pe lângă sensul primar, identic echivalentului său românesc, mai are o valență - una argotică, menționată în unele dicționare explicative de limbă rusă.

Semnificațiile argotice cele mai uzuale ale lui бородатый sunt: „vechi”, „bătrân”, „cunoscut”, „uzat”, „demodat”, „testat în timp”, toate putând fi exemplificate prin expresia бородатый анекдот („banc bărbos”), de la care, cel mai probabil, le-a și căpătat.

Sensul pe care l-a gândit deputatul-șef Corman, nu e greu de ghicit. Fiind vorba de un tratat negociat de ani buni, „cu barba” lui Corman trebuie înțeleasă în aspect temporal.

Însă ca s-o înțelegi trebuie să stăpânești obligatoriu limba rusă, căci în limba română, indiferent de zona geografică în care aceasta e vorbită, „cu barbă” presupune existența la propriu a unei bărbi.

BARBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji.

Dar dincolo de gândirea plină de limbă rusă a imberbului („fără barbă” și, peiorativ, „tânăr”) Igor Corman, dincolo de calchierea bizară a adjectivului бородатый prin „cu barbă”, în situația în care traducerea acestuia în română este invariabil „bărbos”, iar preferința dată de vorbitorii de limbă rusă termenului în cauză în raport cu с бородой („cu barbă”) este categorică, lucrul care surprinde cel mai neplăcut este limbajul pe care actualul președinte al Parlamentului îl consideră potrivit pentru declarațiile oficiale, mai ales pe fonul imaginii de „mare diplomat” cultivată insistent de la numirea sa în fruntea legislativului.

Or, „cu barba” lui Corman se referă nemijlocit la un alt stat...

Ca o divagație: deși preluarea sensului „vechi, bătrân” din argoticul бородатый pare oarecum logică - azi bătrânii fiind mai degrabă cei asociați cu bărbile - semantica limbii române (și organic gândirea vorbitorilor acesteia) păstrează „barba, bărbosul” mai aproape de „bărbat, bărbăție” (din latinescul barbatus, „bărbos”) decât de „bătrân, bătrânețe” (din latinescul veteranus, „veteran”). Mai aproape, prin urmare, de „forță, maturizare” decât de „uzură, epuizare”.

Concluzionând:

Igor Corman, președintele Parlamentului, calcă incredibil de fidel pe urmele șefului său partinic, predecesorul său în funcția de speaker, Marian Lupu, atât în privința manifestărilor grosolane, cât și a gândirii/vorbirii pur rusești (lingvistic). Li s-o trage de la „rândunica” Diacov...

Deși expresiile argotice nu-și au locul în discursul unui demnitar de rang atât de înalt, mai ales atunci când se fac referiri la relațiile inter-statale, Igor Corman, dacă tot insistă să folosească un limbaj mai puțin elevat, ar putea cel puțin să ia în considerare echivalentele mai proprii limbii lui ale argoticului rusesc бородатый, subiectul(ne)ratificării Tratatului de frontieră putându-l numi „răsuflat, fumat, expirat sau antic”. Mai pe înțelesul și celorlalți vorbitori de română, din partea cărora „a simțit o reticență”.

Nu de alta dar vârsta pe care o are (avea 21 de ani când Republica Moldova s-a desprins de Uniunea Sovietică), studiile făcute în România, Germania și SUA, funcția de ambasador deținută și imaginea de specialist în politica externă pe care și-o cultivă metodic, nu prea concordă cu „cu barba”.

Dar asta doar în cazul în care Igor Corman nu s-a referit la propriu la un subiect care are barbă!

„subiect cu barbă”, subiect fără barbă

Max Ciudin, 2 octombrie 2013, moldovnim.blogspot.com